Manifest: „Istoria CFR s-a scris cu sânge!”

În urmă cu 80 de ani, la 16 februarie 1933, din ordin regal, după cum scrie Armand Călinescu, înalt demnitar al regimului, în trei rânduri, s-a cerut autorităţilor „să reprimăm energic” şi autorităţile militare s-au conformat chiar şi după arestarea a peste 1000 de grevişti; ordinul şefului Marelui Stat Major – „Prima mitralieră să măture puţin strada. Să nu mai mişte unul!” – a fost imediat executat. Iar apoi extins şi asupra greviştilor care ocupaseră, ca formă de luptă, Atelierele CFR. Au fost zeci de morţi şi cu mult mai mulţi răniţi. Pentru actele lor de bravură asasinii de la guvernare – naţional-ţărăniştii conduşi de Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida Voievod – au fost felicitaţi chiar în Parlament inclusiv de către reprezentanţii opoziţiei liberale.

Ceferiştii din 1933 au protestat şi şi-au dat viaţa pentru condiţii de muncă mai bune pentru ei şi pentru urmaşii lor.

Azi, eroii ceferişti de la Atelierele din Bucureşti au fost daţi uitării chiar şi de către cei care mai muncesc în transporturile feroviare, organizaţi sau nu în sindicate.

Pasivităţii de care dau dovadă ceferiştii în faţa distrugerii SNCFR sub pretextul salvării prin privatizare, a desfiinţării multor linii de cale ferată, a lipsei totale de modernizare în domeniu, a amplificării stării de nesiguranţă pentru călători sau marfurile transportate, i se potriveşte, cum nu se poate mai bine, o vorbă din înţelepciunea populară: „cine nu-şi respectă înaintaşii, nu are niciun viitor”

Celor care ne guvernează de peste 23 ani şi liderilor de sindicat care se află într-o complicitate infracţională cu cei care au distrus şi distrug cu bună ştiinţă Căile Ferate Române le reamintim câteva momente din istoria recentă care pot fi catalogate „criminale” din punct de vedere economic:

  • CRIME ECONOMICE:
    • Înstrăinarea, reducerea activităţii, închiderea sau demolarea unor companii de talie europeană, cum ar fi: „Electroputere” Craiova, întreprinderi de vagoane şi material rulant etc.,
    • Demolarea Combinatului Siderurgic Călăraşi – cel mai mare producător de şină pentru calea ferată din sud-vestul Europei,
    • Distrugerea Căii Ferate Rm. Vâlcea Vâlcele în momentul în care trebuia să fie pusă în funcţiune,
    • Închiderea mai multor gări,
    • Părăsirea mai multor tronsoane de cale ferată şi reducerea numărului de kilometri de cale ferată în România,
    • Transformarea CFR (companie strategică de interes naţional) în SNCFR şi divizarea în mai multe societăţi („CFR” – S.A., „CFR Marfă” – S.A., „CFR Călători” – S.A., „S.A.A.F.” – S.A.), în ideea facilitării înstrăinării acestora.
  • VINOVAŢI:
    • Miniştrii transporturilor împreună cu secretarii de stat din domeniu,
    • Guvernele postdecembriste în frunte cu prim-miniştrii lor,
    • Preşedinţii României,
  • COMPLICI:
    • Consiliile de administraţie ale societăţilor din transportul feroviar,
    • Liderii de sindicat, la nivel naţional, ai sindicatelor din aceste societăţi,
    • Parchetul General şi DNA-ul care nu au instrumentat acţiunile de administrare frauduloasă a întreprinderilor cu capital de stat, a distrugerii ramurilor strategice ale economiei naționale şi a economiei naţionale,
    • Parlamentul României care a adoptat o legislaţie mult prea confuză, incoerentă, instabilă, o legislaţie cu prea multe prevederi antinaţionale, o legislaţie generatoare de corupţie.

După 1989, miniştri, prim-miniştri şi preşedinţii României au declarat şi declară că că „Statul este cel mai prost administrator!”.

Este momentul să-i informăm pe toţi aceşti domni şi, mai ales, pe români că:

Statul, niciunde în lume, nu este administrator.

Statul suntem noi, cetăţenii. Noi suntem proprietari.

În calitatea noastră de proprietari i-am mandatat pe guvernanţi şi pe preşedinte să administreze la modul cel mai profitabil proprietăţile noastre şi treburile ţării.

Administratori ai statului sunt tocmai cei care afirmă că „Statul este cel mai prost administrator!”. Miniştri, prim-miniştri şi chiar preşedintele ţării sunt administratori.

De ce fac ei asemenea declaraţii?

Pentru că sunt inconştienţi de misiunea cu care au fost mandataţi? Sunt mulţi în această situaţie şi n-ar trebui să ocupe niciodată un asemenea post!

Totuşi, cei mai mulţi folosesc această lozincă pe post de paravan în spatele căruia înstrăinează şi îşi însuşesc, după bunul plac, proprietăţile noastre.

Pentru că actualii guvernanţi se pregătesc de înstrăinarea, prin privatizare(?), a celor mai profitabile şi de interes strategic companii, printre care şi a SNCFR, ţinem să menţionăm următoarele:

– CFR este companie de interes naţional,
– Proprietarul este cel care ia hotărârile cu privire la bunul mers al companiei sale: el hotărăşte pe ce linii circulă, practică orarul după bunul lui plac şi preţul care-i asigură cel mai mare profit,
– Vom mai putea vorbi de siguranţă naţională într-o asemenea situaţie?
– Dacă proprietarul hotărăşte, DE CE NE ÎNSTRĂINĂM PROPRIETĂŢILE? Proprietarul, adică POPORUL ROMÂN, ESTE ÎNTREBAT ATUNCI CÂND I SE VÂND PROPRIETĂŢILE?

Stimaţi ceferişti, este adevărat că nu aţi înţeles să vă respectaţi înaintaşii, dar, cel puţin, în aceste momente dramatice pentru CFR, citiţi istoria, conştientizaţi situaţia şi acţionaţi pentru a vă apăra locurile de muncă, pentru a salva această companie de interes naţional,

Dacă este cazul, acţionaţi împotriva celor care au manageriat în mod incompetent şi fraudulos întreprinderea dumneavoastră.

Faceţi petiţii comune către Parchetul General, poate că, în felul acesta nu vor mai fi atât de ignoranţi. Cine a manageriat o companie în mod incompetent sau fraudulos trebuie să răspundă material şi penal.

Atenţie! O societate cu capital de stat nu poate fi falimentată fără implicarea directă a ministrului, iar ministrul nu-şi poate ocupa postul la nesfârşit fără complicitatea primului-ministru.

16 februarie 1933, Grevele ceferiştilor pentru condiţii de muncă mai bune!

16 februarie 2013, Începutul luptei pentru salvarea CFR!