Acum câţiva ani buni, în urmă, într-o vară fierbinte, cu dorinţa vădită de a mă răcori şi, mai ales, a mă relaxa am fugit de văpaia din Bucureşti, unde credeţi ?, la văpaia din Italia. Fascinantă această ţară în care fiecare piatră are o istorie nu mai puţin fascinantă. Mă topesc de „sentimentalisme” când e vorba de Italia nu şi când e vorba de italieni. Faţă de „domniile” lor am resentimente provocate de aducerile aminte despre „faptele de diplomaţie” ale „rudei noastre” contele ( fâs ! ) Ciano, ginerele lui Mussolini, care prin Dictatul de la Viena, un act „istoric” de „punere în posesie” – blestemată să fie această sintagmă – moşit împreună cu istericul Adolf, a păgubit România de o bună parte din „toracele” său. De altfel, cele două muşte politice italiene, care au îmbâcsit istoria lumii cu duhorile cărate de ele, încăierate într-un „balet politic” s-au cam omorât unul pe celălalt, singurul lucru bun pe care au fost capabili să-l producă. Ajuns în „ţara făgăduinţei frumosului”, ca orice muritor dornic să afle totul în cel mai scurt timp, am început prin a-i căuta pe Michelangelo, pe Leonardo – da Vinci, bineînţeles – şi pe … Între timp nu scăpam din vedere şi eventualele posibilităţi de a achiziţiona suveniruri. Şi ce suvenir este mai frumos, pentru un bărbat, decât un tricou care să-ţi amintească, provocâdu-ţi nostalgii adânci, de locurile pe unde ai hălăduit. Mă opresc, aşadar, la o tarabă să-mi satisfac dorinţa „pentru frumos”. Aceasta era plină de tricouri cu portretul lui Che Guevara. Mărturisesc că, deşi eu sunt un mare admirator al lui CHE, m-ar mai fi intresat şi alte modele. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta dar, peste tot, văd acelaşi lucru. Întreb atunci care ar fi explicaţia „fenomenului comercial”. Mi se răspunde că la un sondaj, făcut printre tinerii italieni, cu întrebarea „care este modelul uman pe care aţi dori să îl urmaţi în viaţă ?” s-a răspuns în ordine: Mântuitorul Iisus Cristos, Papa Ioan Paul al II – lea, Che Guevara …
Într-o altă vară firbinte, într-un alt loc încins de pe suprafaţa Pământului, în Istanbul, de data aceasta, condus de aceeaşi dorinţă de a-mi achziţiona suvenirul-tricou m-am îndreptat către o tarabă unde se vindeau tricouri, cu coadă. Probabil că sunt de calitate superioară, mi-am zis eu şi m-am aşezat cuminte la coadă. Stând şi aşteptând să-mi vină rândul am constatat că cei din faţa mea cumpărau un singur model, pentru care se făcea înghesuiala, cel cu Che Guevara.
Pretutindeni, în lumea mai aşezată – m-am ferit de sintagma lumea civilizată – El Comandante, Che Guevara adică, este tratat cu condescendenţa necesară, fie numai şi pentru faptul că, „La atâţia ani după moarte, el continuă să fascineze şi să seducă generaţii de tineri „, am citat de pe coperta cărţii „Che Guevara VIAŢA UNUI MIT” a lui Reginaldo Ustariz. Licenţiat în medicină, om deştept adică, altruist, internaţionalist 100%, scriitor de talent, revoluţionar de vocaţie, luptătorul argentinian Ernesto Che Guevara rămâne simbolul rebelului perpetuu. Prieteniile cu Fidel Castro, cu Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir etc. îl legitimează ca pe un om de cultură şi un mare umanist. Orice PROST, fie el şi din România, trebuie să accepte că Che nu şi-a dorit nimic pentru el ci s-a străduit numai pentru ceilalţi. Dar ca şi Măntuitorul Iisus, pentru cei „treizeci de arginţi” blestemaţi, el a fost vândut, vânat şi ucis de către mândra CIA, „marea realizare” a administraţiei americane, ale cărei gheare sunt mânjite şi de sângele altor lideri comunişti remarcabili. Aş aminti numai pe Salvador Allende, preşedintele chillian ales corect de popor şi înlăturat, prin asasinat politic, de către „pistolul” american, anticomunist.
Conform opinei lui Tim Weiner, un specialist în materie, CIA este: „o agenţie de informaţii… costisitoare, periculoasă, profund disfuncţională şi depăşită strategic”. Tot Weiner spune că „Spionajul reprezintă o activitate secretă, menită să înţeleagă sau să schimbe evenimentele de peste hotare ( ale SUA, n.n. ). Preşedintele Dwight D. Eisenhower îl numea o necesitate dezgustătoare dar vitală.”
Cu puţin timp în urmă, la una din televiziunile la care mare parte din guriştii de acolo sunt alăptaţi de către „domnul p…” (fâs!), mare „binefăcător” al românilor amărâţi (alt fâs!), cu un lăptic având pronunţate arome de CIA, PROSTĂLĂUL istoric s-a prezentat, cu surle şi trâmbiţe, însoţit de asasinul lui Che, în carne şi oase spurcate. „ Evenimentul”, care a fost menţionat de tembela care se da amfitrioană ca fiind de mare semnificaţie, a dovedit, dacă mai era necesar, câtă mizerie umană a scos la iveală lovitura de stat din decembrie 1989. Să ne mai mirăm că suntem priviţi, în lume, aşa cum suntem priviţi ? Înhăitaţi cu asasinii şi înotând împotriva valului valorilor umanităţii, ca nişte adevăraţi ţucălari ai CIA, mai sperăm noi să ne privească lumea ca pe niște normali?
Prof. univ. dr. ing. Dumitru Stanciu