Crimele capitalismului (1)

Mai  nou,  în România, prostălăul cu ifose de intelectual, de cele mai multe ori leneşul nerealizat profesional în perioada antedecembristă, a devenit mare „combatant” anticomunist. A simţit el că se mai poate ciuguli binişor din această „onorabilă activitate” desfăşurată la comanda onorabilului Occident. Curată onorabilitate !

Un asemenea  individ, prostălăul  profesor, vârful de lance al agenturilor anticomuniste din România, se lăuda mai deunăzi, „fericind” elevii unui liceu din Bucureşti, că el a „scris”, probabil după dictare, o „adevărată” istorie a perioadei comuniste din România. Deşi nu vorbeşte bine limba română, în intervenţiile sale pe ecranele unor televiziuni – care acceptă ridicolul situaţiei de a-l găzdui – este limbut şi „scremut” în exprimare, să fiu iertat pentru metaforă, fie din naştere, fie din prostie, el are pretenţia că a scris o istorie „adevărată” a unei perioade pe care nu prea cred că a onorat-o cu o prezenţă cât de cât notabilă. Notabilă în sensul de a fi lăsat ceva în urma sa, ceva cât de cât, hai să nu zicem remarcabil, folositor poporului român. Este adevărat că, asemenea lui, a apărut o armată întreagă de hulitori „valoroşi” ai comunismului, cam toţi dintre ei fiind cei care ne „fericeau”, înainte de decembrie 1989, la învăţământul politic, cu citatele din … Individul acesta, ca toţi ceilalţi asemenea lui, a trăit numai pentru a mânca, precum porcul, şi brusc s-a trezit ca fiind mare contestatar. Înainte de a continua, să recunoaştem că este mult mai uşor să împrăştii duhori otrăvite, asemenea dihorului, decât să pui umărul şi să faci ceva care contează pentru progres. El, prostălăul, face parte din corul celor care, în schimbul celor „30 de arginţi”, mânjeşte vârtos viaţa şi realizările a milioane de români, pietrele care au rămas după „viiturile politice”, mai tulburi sau mai puţin tulburi, ce au  trecut peste ele. Fiind un ins fără Dumnezeu, ipochimenul se crede, culmea !, un Dumnezeu al dreptăţii. Chiar mă întreb:  ce s-ar fi făcut poporul român dacă nu s-ar fi deversat acest limbric „istoric” în dejecţiile capitaliste postdecembriste. Poate că nu ar fi fost atât de năucit de minciunile care-l mai fac încă să spere că vin americanii, băieţii care îi vor aduce pe lângă gândacii de Colorado şi exploatarea gazului de şist.

Prostul este periculos deoarece, asemenea unui virus creat în laboratoarele generatoare de arme biologice, apare când nici nu te gândeşti  înarmat cu tot felul de gogoriţe şi vorbeşte singur, adică în absenţa interlocutorului care l-ar putea  struni cu argumente. Veţi spune că numai nebunii vorbesc singuri. Sigur că da pentru că şi el este, în felul lui, un nebun politic. Speriat ca, nu cumva, să rămână cu troaca de lături goală, fără raţia zilnică adică, el reproduce, bineînţeles cu poticneli în exprimare, tot ceea ce i se imprimă pe creierul obosit de atâta nefolosinţă şi primeşte în schimb resturile de la zaiafetul capitalist.

Prostălăul profesor  este un dobitoc politic cu care nu ar trebui să ne pierdem vremea dar fiind sâcâitor ca un ţânţar trebuie să-i oferim „atenţia” pe care o merită, cu pliciul potrivit. Pe mine nu m-ar deranja în niciun fel „evoluţiile” sale politice dacă acestea nu ar fi multiplicate la infinit, ca imaginea unui obiect între oglinzile plane paralele, şi difuzate pe toate televiziunile, că doar să fii anticomunist dă bine, ca mari şi intelectuale produse ale gândirii româneşti.

Crimele comunismului ??? !!!

Spre durerea mea, ca om, pot să accept că au fost. Posibilitatea crimei a însoţit societatea umană, tot aşa cum umbra îl însoţeşte pe individ, de când au apărut doi inşi unul lâgă celălalt. Despre crima politică s-ar putea scrie istorii, din păcate nesfârşite. În decursul excursiei sale prin istorie societatea umană a avut perioade care nu se deosebesc cu nimic una de cealaltă când este vorba de crimă. Nu au fost perioade albe şi perioade negre. În permanenţă au fost zone gri. Eu cred că responsabili pentru atrocităţi comise sunt numai cei care le-au comis. Ei trebuie să răspundă pentru faptele lor. Mi se pare aberant să-i faci responsabili pe toţi membrii grupului social sau politic din care face parte criminalul. Se cunosc, în istorie, mari familii onorabile pline de criminali. Nu am văzut, spre liniştea mea sufletească, să se anatemizeze întreaga familie pentru „opera” unui zdruncinat aparţinător al ei. În virtutea celor afirmate mai sus, eu – autorul acestor rânduri – fiind un comunist trăitor pe scena ştiinţei şi învăţământului românesc nu am cunoscut, nu am aprobat, nu am participat la acte reprobabile săvârşite împotriva semenilor mei pe care întotdeauna i-am apărat, chiar atunci când nu prea meritau.  Eu am să răspund, asemenea multor altor milioane de trăitori din România, numai pentru ce am făcut eu, pentru brevetele mele de invenţii şi inovaţii, pentru cursurile de specialitate redactate de mine, pentru asistenţa tehnică de specialitate pe care am acordat-o multor organizaţii (citiţi întreprinderi ), pentru zecile de mii de specialişti la pregătirea cărora am pus umărul, pentru educaţia creştinească ( în spiritul Învăţăturilor Lui Iisus, adică ) pe care am săvârşit-o în mediul social în care am trăit şi pentru încă multe altele.

Dar crimele capitalismului ?

Despre acestea de ce nu se şopteşte nimic ? Pentru că trebuie „prostiţi proştii”, l-am citat pe un tânăr care se încăpăţânează să mai creadă în adevăr. Aceşti tineri constituie speranţa mea pentru viitorul României. Prostălăul combatant anticomunist latră mai nou, din păcate, prin şcoli. Dacă acolo nu a fost capabil să facă performanţă profesională încearcă acum să semene dihonie şi intoleranţă între oameni utilizând pentru aceasta minciuna politică. Micuţii ascultă şi se îngrozesc despre „faptele” „monştrilor de comunişti”. Ei uită, însă, că şcoala în care învaţă acum a fost construită de comunişti, că apartamentul în care locuiesc împreună cu părinţii lor a fost construit de comunişti, că profesorii – dragii de ei ! – care îi pregătesc acum au fost educaţi şi instruiţi de comunişti, că metroul cu care merg sau vin de acasă a fost construit de comunişti, că bibliotecile pe care le mai au acasă au fost alcătuite cu cărţi cumpărate pe bani puţini în perioada comunistă, că… şi lista s-ar putea continua pe multe pagini. Prostălăul anticomunist este satisfăcut. Are şi de ce. A reuşit, împreună cu alţii asemenea lui din cadrul şcolii, să abată bine atenţi micuţilor de la realităţile incontestabile la „pistolul” comunist care făcea ca România antedecembristă să fie mai ceva ca „Vestul sălbatic” din filmele lui John Wayne. Bravo, prostălăule lichea ! Ceea ce faci tu este prima mare crimă a capitalismului pripăşit, după 1989, pe aceste locuri transformate în groapa de gunoi a Occidentului.

A fost 1 Iunie, zice-se ziua copilului. Pe ici, pe colo se mai scapă câte o „perlă” despre micuţii „fericiţi” dar cu burta goală şi în zdrenţe, cei care nu vor constitui niciodată auditoriul  prostălăului anticomunist din simplul motiv că ei au abandonat şcoala pentru a îmbrăţişa cerşitul. Abandonul şcolar din cauza mizeriei şi lipsurilor nu este cumva tot o crimă a capitalismului, prostălăule care ai pretenţia că ai face parte dintre „cei dascăli” având misiunea să lumineze poporul român ?

Păduchii şi râia din multe şcoli ale României sunt, cumva, crime capitaliste neglijabile, lichea antiromânească ?

– Deposedarea micuţilor de şcolile lor, pentru revenirea construcţiilor acestora la „foştii proprietari”, şi forţarea elevilor, dacă doresc să se educe, să parcurgă zilnic zeci de kilometri pe jos, în condiţii precare de securitate, către noile şcoli rămase încă la dispoziţia Ministerului Educaţiei, nu este o crimă abominabilă, lichea neruşinată, fără suflet şi fără Dumnezeu ?

– Distrugerea industriei farmaceutice româneşti şi accesul, aproape imposibil, la vaccinuri şi medicamentele  scumpe, aduse din exterior, sunt, cumva, crime capitaliste care pot fi trecute cu vederea, lichea imbecilă care nu poţi înţelege suferinţa oamenilor ?

– Revenirea în forţă a analfabetismului şi tuberculozei, emblemele de necontestat ale sărăciei şi mizeriei, este ,cumva, o crimă mai gingaşă, care ar trebui omisă, lătrăule cu aere de dihor politic ?

– Cerşitul prin toate mijloacele de transport în comun, la uşile bisericilor, în cimitire şi pretutindeni în alte locuri publice sunt, cumva, mari realizări ale „libertăţii” instaurată în România postdecembristă sau o altă abominabilă crimă a capitalismului, lichea oarbă sau, mai de grabă, orbită de arginţii trădării ?

– Mâncatul din tomberoane, care sfidează ideea de condiţie umană, este, cumva, chiorule, retardatule, tembelule „combatant” anticomunist o crimă capitalistă de trecut cu vederea ?

– Imposibilitatea materială ( citiţi lipsa banilor ) de a achiziţiona un săpun, o pastă de dinţi, o cremă de ghete etc. nu este o crimă, dobitocia ta, lichea anticomunistă ?

– Orbecăiala pe tot Pământul a dezmoşteniţilor care şi-au luat lumea-n cap de sărăcie şi mizerie şi care prestează, pe unde apucă, munci mult sub nivelul lor de pregătire – ţucălari, căpşunari, oameni de serviciu etc. – este un semn al libertăţii sau semnalul neputinţei Statului „de drept” Român de a le asigura condiţii de viaţă decentă, prostule „combatant” anticomunist ?

– Faptul că în toate statisticile suntem pe primul loc la mortalitate infantilă şi pe ultimul la nivelul de trai nu este un argument pentru tine şi pentru cei ca tine, oligofrenule politic, să acceptaţi că şi acesta este tot o crimă a capitalismului ?

 – Faptul că tu şi alţi arieraţi mintal ca şi tine scrieţi „alternativă” la istoria României, voi care aţi fost proştii seriilor vostre de studii, nu este tot o crimă a capitalismului, arierat cu ifose de profesor ?

– Faptul că…

Lista s-ar putea continua pe multe pagini care ar putea alcătui volume întregi. Din păcate argumentele mele nu au loc în imparţiala mass-media capitalistă.  „Argumentele” voastre sunt cei care râgâie neruşinat pe ecranele televizoarelor şi care trâmbiţează că „nu le mai trebuie” ce a fost.  Argumentele mele sunt cei peste 60% care în toate sondajele, dar absolut în toate, spun că direcţia în care mergem nu este bună şi că tot mai bine a fost  înainte. Vă place sau nu, aşa spun. Eu vă întreb, în virtutea democraţiei pe care o clamaţi, cu aceştia cum rămâne ? De ei de ce nu se ţine seama ? Pe ei de ce nu lăsaţi să-i apere cineva ? De ce ne agasaţi numai cu ce spun „specialişti” de tipul lătrăului pe care l-aţi şi promovat în fruntea unui aşa zis „institut de cercetare”, o oficină împuţită de manipulare grosolană a poporului român.

Puteţi să-mi răspundeţi LICHELE NERUŞINATE ?

Prof.Univ. Dr. Ing. Dumitru Stanciu

12.06.2013