Există popoare masochiste? Alegerile din Bulgaria, Grecia și Spania.

Bulgaria are un Parlament unicameral cu 240 de deputați. Președintele țării este Rosen Plevneliev (47 de ani, GERB , partidul de guvernămînt incepînd cu 2009).

Pe 12 mai 2013 au avut loc alegeri parlamentare anticipate cu două luni. Participarea la vot a fost în jur de 45%. Fostul partid de guvernămînt (un fel de PDL al lor) a “cîștigat” alegerile cu 31% (și are 97 deputați din ceo 240) urmat de socialiști cu 27%, partidul turcilor DPS (un fel de UDMR al lor cu 11%) și naționaliștii de la ATAKA (7%). Cele patru partide care au intrat în parlament totalizează 75,8%  din voturi. Adică un sfert din bulgari au votat degeaba. Cine nu crede să se uite aici http://en.wikipedia.org/wiki/Bulgarian_parliamentary_election,_2013

În sistemul electoral bulgar, pragul electoral este de 4% iar votul se face pe liste, așa cum s-a votat și la noi înainte de introducerea  sistemului uninominal. Pe scurt. Parlamentul a fost ales de 37% din cetățeni. Iar partidul “cîștigător” a cîștigat cu 15%. Ghilimele au rostul de a arăta cititorului că eu mă îndoiesc de căștigul acesta.

Președintele (un fel de Băsescu al lor) a vrut să îl pună pe Borisov (un fel de Boc de al lor) să formeze guvernul, cu cei 97 de deputați ai lui. Guvernul Borisov își dăduse demisia in februarie pe fondul protestelor de masă față de creșterea incredibilă a prețului la curentul electric în toiul iernii – să nu uităm că bieții bulgari se încălzesc mai ales cu curent electric. Șapte bulgari și-au dat foc ca să scape de Bocul și Băsescul lor. Borisov nu a mai avut tupeul să încerce a face un nou guvern, pretextînd că el nu poate lucra cu ATAKA, ăia care sunt, mă înțelegi, antieuropeni și răi.

Pe 23 mai 2013 președintele l-a pus pe socialistul bulgar Plamen Oresarski să formeze noul guvern. Oresarski a realizat un guvern de coaliție cu turcii,  promițînd că va aplica măsuri sociale şi va crea un mediu favorabil investiţiilor străine prin reducerea birocraţiei.

Asta îl roade pe domnul socialist: investițiile străine. Bulgaria, la fel ca România și celelalte state fost socialiste au devenit țări cerșetoare: să vină, domnule, investitorii! Precum unele triburi polineziene care așteptau să vină cargoul care să le aducă lor de toate…

Se putea și mai rău?

Se putea.

Din 2009 Grecia trece printr-o criză severă. Este arătată peste tot de mass media aservită capitalului ca un exemplu negativ de țară UE: grecii sunt leneși și fandosiți, nerecunoscători față de FMI care  vrea să îi ajute, trăiesc peste posibilități, mint și fură statul. În loc să pună mîna la treabă ei se ocupă cu manifestații violente. Ce mai, niște huligani, lasă-i să crape de foame, poate le-o mai veni mintea la cap. În 17 iunie 2012 au avut loc alegeri. Rezultatele sunt aici http://en.wikipedia.org/wiki/Elections_in_Greece

Parlamentul este și acolo unicameral cu 300 de deputați. Votul este și acolo pe liste. Teoretic acolo votul este obligatoriu, dar din 2001 nu se mai dau amenzi absenteiștilor. Totuși, în 2012 participarea a fost de peste 70%.  Și acolo există un prag electoral de 3%.

Surpriză: partidul capitalismului sadic, sluga FMI-ului,  PDL-ul lor prenumele Nea Demokratia a cîștigat alegerile! Cu cît? Cu 29,66%! Și cîte locuri are în Parlament? 129! Măi, să fie! Pe locul doi este Syriza, stîngiștii care resping capitalismul, cu 26,89% . Cîte locuri în parlament?  71! Comuniștii doamnei Aleka Papariga  au numai 4,5% cu 12 deputați. Cum se explică patologia asta? Prin sistemul electoral. Primul partid are un bonus de 50 de deputați, restul locurilor se alocă proporțional. Partidele care au intrat în Parlament acoperă 94% din totalul voturilor. Premierul care a “cîștigat” alegerile cu votul unei cincimi din totalul alegătorilor are 43% de locuri în Parlament.

În Spania, votul este tot pe liste, dar fără nici un prag electoral în afara celui logic de 1/350 – deoarece Parlamentul are 350 de locuri. Participarea la vot a fost, la ultimele alegeri din 2011 – după ce milioane de oameni au fost în stradă, vezi mișcarea indignaților – de 69%. S-au indignat spaniolii, au protestat ce au protestat contra porcilor de la FMI și ca drept răzbunare pe socialiști – care guvernaseră înainte – au adus la putere Partidul Popular și au acum un prim ministru aservit complet troicii FMI – BE – UE. Și nu cu puține voturi, ci cu 44%!

Remarcăm un fenomen curios: poporul se revoltă contra crizei și aduce la putere chiar pe cei mai răi dintre toți. E un fenomen care merită a fi studiat.

Cît privește România, aici e și mai rău. Măcar în Spania nu poți da vina decît pe spanioli, trebuie să accepți, scrîșnind dinți că asta au vrut. Să le fie de cap!

Dar la noi nu este un sistem pe liste, este o mixtură de liste + uninominal + prag nesimțit de 5% + garanția de 3500 RON pe care pretendentul la un loc în parlament trebuie să o plătească dacă vrea să candideze. Banii aceștia (pentru unii o sumă ridicol de mică, pentru majoritatea oamenilor o sumă prohibitivă) candidatul îi primește înapoi doar dacă partidul a obținut peste 2%.

Ce e de făcut?

Eu cred că trebuie să milităm – și să ne găsim aliați – pentru un sistem electoral la fel ca în Spania. Vot pe liste de partid și fără nici un prag electoral.

Aaa, și, mai ales, fără taxa aceea de 3500 RON.

Intelectualoizii care au clocit legea noastră electorală și-au pus ei oare întrebarea: ce fel de deputat dorim dacă punem prag electoral nesimțit și garanție? Poate că da. Un asemenea sistem electoral a fost încropit de o combinație de prostie și ticăloșie. Rezultatul matematic al lui este un parlament penal și plutocrat. Prin comparație, grecii, bulgarii și spaniolii sunt norocoși!

— articol de Gheorghiță Zbăganu