grafic angajați PETROM 2003-2011

Petrom şi capitalismul „bun”

grafic angajați PETROM 2003-2011
Profitul PETROM a crescut pe seama distrugerii locurilor de muncă.

Numărul 488 (20-26 iunie 2013) al revistei de dreapta “Dilema veche ” este dedicat unei ficţiuni: responsabilitatea socială a companiilor.

Ideea este să arătăm că există şi capitalismul bun. Un articol al lui Sever Voinescu, chiar aşa se şi intitulează. Cine este interesat îl poate degusta aici: http://dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/capitalismul-bun-exista

Jumătatea (aproape) plină a paharului

Titlul din prima pagină este onorat pe 8 pagini de reclamă pentru societatea Petrom, reclamă coordonată de Mona Nicolici, manager department de sustenabilitate Petrom. Ideea este că Petrom este o societate aproape filantropică. “Sîntem cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, cel mai mare investitor în sectorul energetic românesc şi cel mai mare angajator privat din România.” – se laudă Mona Nicolici. În 2012 au alimentat bugetul de stat cu două miliarde de euro, de două ori mai mult decît în 2005, primul an după privatizare.

Wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrom) ne dă o listă de zeci de premii pe care le-a obţinut Petrom. Ne mai arată şi cum a evoluat numărul de angajaţi (în mii):

Anul 2003 2006 2008 2009 2010 2011
Nr angajaţi 57 36 33 28 27 22

Profitul a fost de 3,75 md RON (2011) şi 3,94 md RON (2012), cel mai mare înregistrat vreodată de o companie românească. Motiv de mîndrie! Şi de recunoştinţă faţă de Petrom (aşa ne arată şi http://www.economica.net/omv-petrom-a-virat-2-miliarde-de-euro-la-bugetul-de-stat-anul-trecut_46114.html )

Ce s-o fi întîmplat cu 57-22 = 35 de mii de foşti angajaţi?

Îi dăm iar cuvîntul Monei Nicolici:

Responsabilitatea Socială Corporativă – pe scurt, CSR – reprezintă angajamentul pe care companiile şi-l iau faţă de societate şi faţă de propriul business, astfel încît dezvoltarea afacerii să se facă pe baze durabile. Toate acestea înseamnă, pe lîngă un motiv de mîndrie, şi o mare responsabilitate faţă de societate….. în viziunea Petrom, CSR-ul e un angajament pe termen lung, care vizează operaţiunile de business, atitudinea angajaţilor, etica în afaceri, dialogul constant cu părţile interesate şi, nu în ultimul rînd, programe concrete pentru dezvoltarea comunităţilor din România.

 De-a lungul anilor, am construit parcuri, am reclădit şcoli, am oferit educaţie de calitate, am salvat vieţi, am reîmpădurit zone defrişate, am sprijinit societatea civilă, am investit în oameni, am adus voluntariatul din România la rang de cinste. …După mai bine de şapte ani, responsabilitatea socială şi principiile dezvoltării durabile fac astăzi parte din ADN-ul nostru”

Mai precis, dacă e să ne luăm după Dilema (care face propagandă gratuită, nu?) Petrom a cheltuit în 7 ani de implicare 30 milioane de euro pentru comunităţile din România. Hai sa zicem 5 milioane/an – vreo 100 de apartamente, dacă e să socotim în case. Cum le-a cheltuit?

Păi

– 100 iniţiative de dezvoltare comunitară
– 10.000 de români învaţă să devină antreprenori
– 20.000 voluntari aduşi împreună
– 670.000 de copaci plantaţi

Reţin că au dat afară 35.000 de oameni, au dublat preţul benzinei din 2005 pînă acum,  dar au plantat mulţi copaci. Şi au fost instruiţi 10.000 de români să se facă antreprenori.

O adevărată societate de binefacere, asta e Petrom.

Unde se duce profitul de 800 mil euro? Dacă mă uit la acţionariat, tot în wiki, văd că are următoarea structură:

OMV ___________________ 51.01%
Ministerul Economiei _______ 20,64%
Fondul Proprietatea ________ 20.11%
Investitori privaţi __________ 6,21%
BERD ____________________ 2.03%

Aşadar dividendele se împart în mod corespunzător. Partea leului o ia OMV. Dacă însă OMV nu ar exista, banii nu ar intra la buget? Întreb şi eu.

Jumătatea goală a paharului

Citind eu toate acestea, mi-am adus aminte de un prieten de al meu, G.Z. angajat la Petrom, care a avut ceva necazuri care m-au scandalizat atunci dar apoi le-am uitat. Ce îmi povestea mi se părea incredibil pînă deunăzi cînd mi le-a repovestit.

Cu nişte ani în urmă, a primit de la Petrom o sumă de bani (cam 12000 RON) reprezentînd prime neplătite vreme de vreo 5. Cu ajutorul lor şi-a luat o maşină ca să nu mai trebuiască să se scoale în fiecare noapte la ora 3 ca să ajungă la 5 la servici, folosind transportul în comun.

Apoi, cică Petrom i-a cerut banii înapoi, să îi plătească prin poprire pe salariu. I-a plătit, ca să nu aibă necazuri în vreo trei ani.

Am uitat de povestea asta pînă ce am dat de numărul din Dilema care ridică osanale acestor binefăcători ai noştri, şefii de la OMV. Am pus mîna pe telefon şi l-am sunat pe G.Z.

Surpriză! Scandalul nu s-a încheiat! G.Z. împreună cu alţi colegi are acum, în iunie din nou înfăţişare la proces! De ce? Ca să demonstreze că a plătit ce i-a cerut Petrom!

Fiindcă nu pricepeam prea bine despre ce e vorba, am început să mă documentez.

Şi iată ce am aflat:

  1. Unii dintre salariații Petrom au dat în judecată compania fiindcă nu a respectat contractul colectiv de muncă – nu le-a dat prime de Paşti şi Crăciun (2007). Tribunalul Argeş le-a admis cererile şi Petrom a fost obligată să le plătească prime pe perioada 2004-2008. G.Z. a primit la începutul lui 2009 suma de 12000 RON. La fel ca el au primit bani cam 2500 de alţi angajaţi. Hotărîre judecătorească definitivă.

Să vedem: 2500 x 4000 = 10.000.000 Euro. Am calculat în ipoteza că G.Z. a luat o sumă medie şi am zis că 1 Euro = 3 lei. Petrom a sărăcit cu 10 milioane de euro din cauza primelor astea. Cam 1% din profit.

  1. Petrom nu se lasă şi îşi angajează avocaţi (de fapt  toată Casa de avocatură a fostului Ministru Cătălin Predoiu) să demonstreze că în contractul colectiv de muncă nu erau prevăzute prime. Şi că hotărîrea aia definitivă nu e definitivă. Oamenii care şi-au luat banii au fost ameninţaţi de directoarea Petrom, Mariana Gheorghe (asta oare ce salariu o fi avut?) să dea imediat banii înapoi că altfel va fi de rău. Oamenii s-au încrezut în Justiţia Română şi şi-au cheltuit primele care cum a putut. Petrom declară recurs.
  2. Petrom a cerut ICCJ strămutarea dosarului de la Argeş (acolo, cică judecătorii ereu răi) la Curtea de Apel Brașov, acolo unde aveau oamenii lor. Procesul a reînceput. În 2010 salariaţii au pierdut procesul de la Braşov.
  3. Petrom și-a angajat o firmă de recuperatori EOS-KSI şi a început terorizarea angajaţilor. NU ajunge să dai banii primiţi înapoi, mai trebuie să plăteşti şi cheltuielile de judecată şi – nu aşa? Şi pe recuperatori, că şi ei sunt oameni. G.Z. a dat înapoi doar banii primiţi, acum se judecă pentru încă 4000 RON pe care i se cere să îi plătească.
  4. Cam 1000 din cei 2500 au dat statul în judecată şi se judecă la CEDO.
  5. Procesele continuă şi în ziua de azi . Foşti şi actuali salariaţi mai pichetează din cînd în cînd sediul central Petrom fără ca Dilema Veche să îi bage în seamă.

Să repetăm.

1. Tu, Petrom, te angajezi să îmi dai bani şi nu mi-i dai.
2. Nu vrei cu vorba bună, te dau în judecată şi cîştig. Hotărîre definitivă.
3. Anulezi hotărîrea aia şi angajezi terorişti care să îmi ceară mai mult decît trebuie.
4. Dai afară peste jumătate din salariaţi.
5. Şomerilor le ceri să îşi vîndă casele ca să te plătească pe tine.

Cine vrea mai multe poate citi aici:
http://www.observatorulph.ro/economic/23267-sediul-petrom-pichetat-de-fosti-angajati

Ca o picanterie, iată şi scrisoarea pe care filantropii de la Petrom au scris-o nemulţumiţilor:

Dupa cum stiti, Petrom se confrunta in prezent cu o serie de aspecte juridice delicate si complexe. In prezent, exista un numar de fosti si actuali angajati Petrom care doresc sa obtina, prin actionare in instanta, avantaje personale, printr-o interpretare a unor prevederi ale Contractului Colectiv de Munca intentionat diferita fata de cea care s-a dorit si s-a agreat impreuna cu partenerii nostri, reprezentantii Sindicatelor. …exista printre dvs persoane care au decis sa nu actioneze compania Petrom in instanta. Intelegem ca a fost dificil sa luati aceasta hotarare, motiv pentru care dorim sa ne exprimam aprecierea pentru loialitatea de care ati dat dovada. De asemenea, s-a constatat ca un numar din ce in ce mai mare de angajati care au dat in judecata compania fie au decis sa renunte la procesele aflate in curs de judecata, fie au decis sa returneze banii cistigati in urma unei solutii pronuntate in favoarea lor.”

Cînd l-am întrebat pe G.Z. dacă ar accepta să îi pomenesc numele în articolaşul acesta s-a speriat foarte tare şi mi-a interzis. La Petrom domneşte teroarea. Chiar vînzătoarele de la pompă sunt speriate că le dă afară. Poate că aţi observat că după ce plăteşti benzina ele te îmbie să mai cumperi un flecuşteţ – o ciocolată, o pungă de chips, un dezodorizant, lucruri ieftine, dar care nu intrau în intenţia ta. De ce faceţi asta? le-am întrebat. Pentru că ne dă calificative în funcţie de cîte fleacuri din astea vindem. Aşa că eu nu le refuz niciodată.

Asta e responsabilitatea socială a companiilor ? „Am investit în oameni.” – se laudă Mona Nicolici. În care oameni, Mona? că în angajaţii voştri nu se vede.

— articol de Gh. Zbăganu