— de prof. dr. ing. Dumitru Stanciu
Că sistemul capitalist, am aici în vedere toate aspectele sale: sociale, economice și politice, este unul anapoda nu mai încape nicio îndoială.
Crimele sale împotriva umanității materializate în crizele economice impunătoare de austerite pentru cei mulți și săraci, agresiuni de tot felul mergând de la războaiele purtate cu armamentul cel mai sofisticat până la atacurile ireparabile și iresponsabile asupra mediului, de a cărui sănătate – culmea! – se declară că este preocupat, degradarea continuă a ființei umane prin minciuni și manipulări ”media” fără precedent în istorie, alterări prin falsificări ”științifice” ale credințelor religioase având ca scop divizarea populației globului în mase de oameni ușor de învrăjbit și de supus (S. P. Huntington), terorismul aruncat în fața mulțimilor ca halca de carne din fața atelajului canin de la săniile eschimoșilor ș.a. m d., crimele sale, zic, reprezintă virușii care infestând ”frumoasa PLANETĂ ALBASTRĂ” o pot conduce pe aceasta la sfârșitul ei inexorabil.
K. Marx, punând bază comunismului științific, a propus alternativa la mizeria capitalistă pe care apologeții ei neolioberali de tip Fukuyama o consideră ca reprezentând faza finală a istoriei omenirii (”sfârșitul istoriei”). Cu siguranță că dacă omenirea nu se trezește din amorțeala în care a fost adusă de ”opiumul” propagandei capitaliste s-ar pute ca ea să-și trăiască ”sfârșitul istoriei”.
Din fericire marea majoritate a oamenilor deștepți de pe această planetă sunt de acord „că țările dezvoltate se îndepărtează de orice s-ar putea numi capitalism” (P. F. Drucker). Astăzi numai idioții politici din ROMÂNIA se mai zbat, în ciuda tendințelor istoriei, să „reconstruiască” și să „consolideze” capitalismul pe aceste meleaguri. Cea mai mare ispravă a lor a fost LOVITURA DE STAT, din decembrie 1989, soldată cu CRIME de neșters împotriva poporului român, amăgit și el cu „drogul” democrației și al prosperității capitaliste. După aproape 25 de ani de orbecăială prin ceața politică și marasmul economic postdecembriste românii, cei care mai au încă mintea limpede, își dau seama – cutremurați de realitate – că dacă merg pe drumul pe care au fost orientați nu mai au niciun viitor omenesc. Reactualizându-l pe H. Sienkiewicz, ei îl caută pe Dumnezeu întrebându-L : QUO VADIS, DOMINE ? și pe noi cui ne lași ?
Fără Dumnezeu și fără de țară, care a fost vâdută bucată cu bucată dulăilor capitaliști de aiurea, poporul român este supus unui tratament diabolic de transformare într-o turmă ușor de mințit, manipulat și strunit să zică una azi și să facă alta mâine. Supuși, prin mizerie, foame și frig, la un proces de „analfabetizare” fără precedent suntem „îndobitociți” să nu ne mai suportăm unii pe alții și să ne desconsiderăm între noi pe criterii etnice sau de credințe religioase. Am uitat, în mai puțin de 25 de ani, că am fost frați și că am construit o țară ca un pahar de cristal, o casă comună pentru toți. Ne-am pierdut liniștea, pacea, simțul solidarității umane, simțul responsabilității și am devenit mici „brute” capitaliste. Cum a fost posibil ?!! Pare incredibil dar a fost posibil. Pentru huzurul „cozilor de topor” care au vândut țara și neamul restul populației geme și suferă. Ce dacă spun românii, în proporție de 70%, că România merge într-o direcție greșită? N-au decât să spună că oricum nu îi ascultă nimeni. Aceasta este „democrația” capitalistă clocită de „statul de drept” întronat în țara noastră, „democrație” care mă asigură că drumul este fără întoarcere. În istoria noastră, încercata noastră istorie, au fost mulți alții care au încercat să „pună hățul” poporului romăn și să-l orienteze pe „drumuri fără întoarcere” dar au constatat, în toate cazurile cu grele consecințe pentru ei, că poporul român nu poate fi strunit.
De aceea aștept eu TREZIREA. Poate că o s-o mai trăiesc sau poate că nu dar cei care m-au cunoscut îmi vor da cândva dreptate.