La 70 de ani de la instalarea primului guvern democratic în România, guvernul Dr. Petru Groza, Partidul Alternativa Socialistă, îngrijorat de toate acțiunile de dezinformare și manipulare susținute prin mass-media zilelor noastre, se simte obligat să facă următoarele precizări:
– 6 martie 1945 a fost ziua în care regele Mihai I l-a numit pe Dr. Petru Groza în funcția de prim ministru al primului guvern democratic în România, guvern format din 18 portofolii ministeriale, din care doar 5 erau ocupate membri PCR, iar restul erau deținute de reprezentanți ai Frontului Plugarilor, ai PNȚ-aripa Anton Alexandrescu, ai PNL – aripa Gheorghe Tătărescu și ai PSD – Constantin Titel Petrescu.
– Unul dintre primele obiective ale guvernului Dr. Petru Groza a fost înfăptuirea reformei agrare, reformă prin care se urmărea împroprietărirea țărănimii sărace și dezvoltarea agriculturii.
Ca urmare, la 23 martie 1945 a fost adoptată Legea nr. 187 pentru înfăptuire reformei agrare prin care, la art. (2), s-a stabilit scopul acesteia, în timp ce, la art. (3) s-a precizat sursa bunurilor agricole care urmau să fie expropriate, după cum urmează:
„Art. 2. – Scopul reformei agrare este: a) Mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5 ha; b) Crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pămînt; c) Înfiinţarea prin apropierea oraşelor şi a localităţilor industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcţionarilor şi meseriaşilor; d) Rezervarea unor terenuri pentru şcoli agricole şi ferme experimentale model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producţiei de seminţe selecţionate, a creşterii vitelor şi creării şi dezvoltării industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului.”
„Art. 3. – În scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire şi pentru a constitui rezervele prevăzute la art. 2, pct. c şi d, următoarele bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor; a) Pămînturile şi proprietăţile agrare de orice fel aparţinînd cetăţenilor germani şi cetăţeni români, persoane fizice sau juridice, de naţionalitate (origine etnică) germană, care au colaborat cu Germania hitleristă; b) Pămînturile şi alte proprietăţi ale criminalilor de război şi ale celor vinovaţi de dezastrul ţării; c) Pămînturile celor care s-au refugiat în ţările cu care România este în stare de război ori s-au refugiat în străinătate după data de 23 August 1944; d) Terenurile şi toate bunurile agricole ale absenteiştilor; e) Terenurile a celor care în ultimii şapte ani consecutivi nu şi-au cultivat pămînturile în regie proprie, cu excepţia loturilor pînă la 10 ha; f) Bunurile agricole de orice fel ale cetăţenilor români care s-au înscris voluntari pentru a lupta împotriva Naţiunilor Unite; g) Bunurile de mână moartă; h) Prisosul terenurilor agricole constituind proprietăţi ale persoanelor fizice care depăşesc suprafaţa de 50 ha, şi anume: pămîntul arabil, livezile, fâneţele, bălţile şi iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaştinile şi terenurile inundabile.”
În plus, spre deosebire de reforma din 1921, prin reforma agrară din martie 1945 s-a trecut și la înființarea unor stații de mașini agricole, unde țăranii urmau să închirieze la „prețuri cinstite” utilajele necesare unei agriculturi performante.
Având în vedere că peste 900.000 de familii de țărani (dintre care 400.000 fără pământ) au fost împroprietărite cu peste 1.100.000 de hectare de pământ, putem declara că reforma agrară din 6 martie 1945 a fost o măsură politică foarte bine primită de români. Dovadă, de netăgăduit, este și declarația liberalului Gheorghe Tatarescu din 24 martie 1945:
„Actul acesta desăvârșește seria marilor reforme, care au eliberat economicește țărănimea noastră și au făcut-o stăpână pe pământul pe care îl muncește. El se realizează cu jertfa unei clase care, sunt convins, va suporta cu patriotism – așa ca și în 1918 – reducerea pământului ei pentru a putea mări și consolida patrimoniul țării românești”
Biroul Executiv Central al Partidului Alternativa Socialistă
București, 6 martie 2015