Citind interviul, referitor la Roșia Montană, acordat de fostul președinte al României, Ion Iliescu, îl descoperim cum nu se poate mai bine pe adevăratul Ion Iliescu.
Atunci când domnul Iliescu afirmă că „băieţii ăia din piaţă, săracii, dacă o să staţi de vorbă cu ei, nu ştiu mare lucru, nu au de unde să ştie” sau „altminteri, fieştecine de pe stradă îşi dă cu părerea”, mai ales că, „în democraţie” (!?), au voie „să se pronunţe” decât „cei care ştiu despre ce e vorba”, noi trebuie să înțelegem că așa știe domnia sa să-i respecte și să-i aprecieze pe români.
Totuși, ne îndeamnă să-i ascultăm pe „oamenii de specialitate”, dar, așa cum ne-a obișnuit, cu discursul său duplicitar, ne atenționează că „se pronunță cam greu într-o asemenea chestiune”. În realitate, oamenii de specialitate și de știință, în frunte cu Academia Română, s-au pronunțat în mod consecvent, de mulți ani, în această problemă dar, așa cum ne-au obișnuit conducătorii noștri postdecembriști, nu sunt ascultați de nimeni.
După ce, sub conducerea domniei sale, au fost desființate multe milioane de locuri de muncă, dintr-o dată își exprimă îngrijorarea că protestatarii care ies în piaţă privează statul de o activitate economică „utilă, necesară zonei respective, unde nu mai sunt locuri de muncă şi surse de venituri pentru societate şi stat„, mai pe românește, este foarte supărat că sute de mii de protestatari români nu sunt de acord să se înființeze, pentru 10-15 ani, câteva sute de locuri de muncă la Roșia Montană, în schimbul a mai multe milioane de tone de cianură, lăsate „moștenire” generațiilor viitoare!
„Marele specialist” Ion Iliescu înțelege că „nu există extragere a aurului fără folosirea acestor substanţe” dar, apreciază domnia sa, cianurile „sunt substanţe chimice care prezintă un anumit grad de pericol, dar există tehnologia necesară pentru a îndepărta pericolele„, în schimb, uită, prin omisiune, să ne spună care este acea tehnologie.
În final, se întreabă: „Şi atunci, ce facem, stăm şi ne uităm la resurse şi nu le folosim?”. Nu este nici prima și, din păcate, nici ultima dilemă a d-lui Iliescu.
Altfel spus, ce putem înțelege din declarația fostului președinte?
● Că românii de rând, pentru conducătorii ultimilor 24 de ani, au fost folosiți numai ca masă de manevră în lupta politică și ca mașină electorală de strâns voturi.
● Că politicienii au devenit singurii noștri „specialiști” în toate domeniile de activitate.
● Că se fac eforturi foarte mari pentru înființarea câtorva sute de locuri de muncă în timp ce, concomitent, aceiași guvernanți fac eforturi supraomenești pentru a desființa mii, zeci de mii ba chiar sute de mii de locuri de muncă! Exemplul cel mai bun este reprezentat de politica guvernamentală de desființare a trei mii de locuri de muncă de la OLTCHIM Rm. Vâlcea, companie de talie europeană și mondială, cu tehnologie de ultimă oră și alte peste trei mii de la Poșta Română, companie strategică.
Se impun câteva întrebări a fi adresate d-lui Iliescu:
● După ce, sub conducerea domniei voastre, a fost decimată și desființată industria, inclusiv mineritul, și agricultura românească, de unde atâta preocupare pentru această companie nord-americană?
● Cum se face că România, prin Banca Națională, nu a mai avut nevoie de aurul de la Roșia Montană și acum, dintr-o dată, aurul de la Roșia Montană a devenit o sursă de venit foarte importantă? Dacă așa este, pentru cine și de ce?
● Dacă exploatarea aurului de la Roșia Montană este profitabilă pentru nord-americani, de ce nu poate fi exploatat de români, pentru români?!
Apropo, domnule Ion Iliescu, cum se face că tocmai dvs., care de mai mulți ani fluturați ideea că ați fi un „mare ideolog” al doctrinei dezvoltării durabile, sunteți cel care susține exploatarea pe bază de cianuri a Roșiei Montane?!
Dezvoltarea durabilă presupune să promovezi politici de dezvoltare de așa manieră încât să nu afectezi cu nimic dezvoltarea generațiilor viitoare.
Pentru dvs., cum arată dezvoltarea durabilă în condițiile în care sunteți de acord cu deposedarea totală a românilor de mii și milioane de tone de minereuri: aur, argint, cupru, uraniu, wolfram etc., în schimbul a milioane de tone de cianură lăsate, cu acordul dvs., moștenire generațiilor viitoare?!
Este adevărat că proprietățile statului aparțin poporului și, ca urmare, românii sunt proprietarii lor?
Este adevărat că guvernanții și administrațiile publice locale și centrale îndeplinesc funcția de administrator al acestora?
Atunci, de când și de ce administratorii dispun, cum vor, de proprietățile care le-au fost date în administrare?
Din această perspectivă, proprietarii pot cere justiției ca, prin aplicarea prevederilor Codului penal, să fie reîmproprietăriți, în timp ce administratorii frauduloși să răspundă penal de faptele lor?
Orice încercare de rezolvare a problemelor cu care se confruntă românii și România trebuie să înceapă cu punerea fiecăruia în drepturile care i se cuvin: proprietarul care și-a obținut dreptul de proprietate, prin muncă cinstită, și administratorul în acea entitate, care are menirea de a administra, la modul cel mai profitabil, proprietatea primită în gestiune.
Putem înțelege că cei care au votat după 1989 sunt, așa cum îi caracterizați dvs., niște înapoiați și retrograzi cărora le este frică de progres. Totuși, chiar credeți că cineva care, prin politicile promovate, la modul cel mai diabolic, de administrare frauduloasă, a falimentat întreprinderile românești și le-a vândut la fier vechi, mai are dreptul să-și dea cu părerea în probleme atât de importante?
Acum, după 24 de ani, când România înregistrează o diminuare a sporului demografic natural cu peste 10% și forțează peste 20% din populația țării, adică 4-5 milioane de români, care fac parte din populația activă, să emigreze pentru a-și câștiga existența, sunt fapte care pot fi încadrate în cele prevăzute de Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, aprobată în 1948 de Adunarea Generală a O.N.U.
Iată, domnule Iliescu, mai degrabă în ceea ce privește GENOCIDUL împotriva poporului român ar fi interesant punctul dumneavoastră de vedere!
dr. ec. Constantin Rotaru
Președinte al Partidului Alianța Socialistă
București, 09.09.2013