– de prof. dr. Dumitru Stanciu –
Şi mă cutremur când, citind sau ascultând revendicarile celor sinceri din piaţă, mă dumiresc cu privire la haosul ideologic din mintea demonstranţilor. Să recunoaştem că acest haos este rezultatul traiului, timp de douăzeci de ani, în economia de piaţă, în “statul de drept”. Să susţii că nu eşti de stânga dar să ai numai revendicări de stânga, este, să acceptăm asta, o mare ispravă a sistemului capitalist care a reuşit să zăpăcească minţile unor oameni printr-o subtilă manevră de spălare a creierelor.
Vrem locuri în grădiniţe, pentru copiii noştri, vrem asistenţa medicală gratuită, pentru toţi cetăţenii, vrem şcoli performante şi suficiente ca număr, pentru tinerii noştri, vrem să nu mai fim alungaţi din locuinţele pe care ni le-au construit comuniştii, vrem mâncare şi îmbrăcăminte, pentru noi şi pentru copiii noştri, vrem locuri de muncă în industria fostă românească, vrem dreptul la o viaţă decentă, vrem…
Dar, oameni buni !, înainte de 1989, aţi avut toate aceste drepturi şi erau garantate de statul socialist. Vă mai amintiţi cum le-aţi pierdut ? Aţi cedat, “de bună voie”, puterea, linguşitorilor capitalişti care, de îndată ce au pus labele pe ea, v-au pus “belciugul” în nas ca la ursul carpatin şi, arătându-vă crăvaşa, v-au făcut să jucaţi “pe jar”.
Acum tremurând şi cu burta goala, vă strigaţi în piaţa, halal democraţie !, dorinţele.
Îmi este teamă, însă, că ceea ce faceţi este numai “VOX CLAMANTIS IN DESERTO”.